Romanul „Alexandru Lăpușneanul” de Costache Negruzzi este o capodoperă a literaturii române, care descrie a doua domnie a lui Alexandru Lăpușneanul în Moldova. Acțiunea se desfășoară în secolul al XVI-lea și este marcată de trădări, lupte pentru putere și cruzime. Vom prezenta un rezumat detaliat al fiecărui capitol al romanului.
Capitolul 1: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau”
Alexandru Lăpușneanul se întoarce în Moldova pentru a recâștiga tronul de la Ștefan Tomșa. Pe drum, se întâlnește cu patru boieri: Vornicul Moțoc, Postelnicul Veveriță, Spătarul Spancioc și Stroici. Aceștia încearcă să-l convingă că poporul nu îl dorește ca domnitor. Lăpușneanul răspunde celebru: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau”, și își continuă drumul. Moțoc rămâne alături de Lăpușneanul, încercând să-l lingușească, dar nu mai reușește să câștige încrederea domnitorului.
Capitolul 2: „Ai să dai samă, doamnă!”
Lăpușneanul îl detronează pe Tomșa și este primit cu bucurie de popor. În prima sa domnie, Lăpușneanul a fost un conducător bun, dar trădarea boierilor l-a transformat într-un tiran în a doua sa domnie. El începe să execute boierii pentru cele mai mici greșeli și atârnă capetele lor la poarta curții domnești. Soția sa, Ruxandra, îl imploră să fie mai milos după ce o femeie cu cinci copii îi spune că va trebui să dea socoteală pentru viețile bărbaților, taților și fiilor uciși. Lăpușneanul promite un leac de frică în curând.
Capitolul 3: „Capul lui Moțoc vrem”
Lăpușneanul cheamă toți boierii la mitropolie pentru a asculta liturghia și a lua prânzul la curte. După slujbă, își cere iertare pentru cruzimea sa și promite să trăiască în pace cu boierii. Spancioc și Stroici, neavând încredere în el, refuză să participe la masă. În timpul ospățului, Lăpușneanul începe un masacru, ucigând boierii și servitorii lor. Cei care reușesc să scape aduc tot orașul la curte, cerând capul lui Moțoc. Moțoc, indignat, cere domnitorului să omoare mulțimea, dar Lăpușneanul răspunde rece: „Proști, dar mulți”. Moțoc este aruncat în mulțime și sfâșiat. Lăpușneanul așează capetele boierilor în formă de piramidă și o cheamă pe Ruxandra să vadă leacul de frică, dar ea leșină.
Capitolul 4: „De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu…”
După patru ani de la masacrul boierilor, Lăpușneanul își ține promisiunea față de Ruxandra și nu mai omoară, dar continuă să fie crud, scoțând ochi și tăind mâini. Când se îmbolnăvește grav, cere mitropolitului să-l călugărească dacă se apropie de moarte, primind numele de Paisie. Ruxandra este numită regentă, iar fiul ei, Bogdan, devine domn. Spancioc și Stroici se întorc în țară. Când Lăpușneanul se trezește și descoperă că a fost călugărit împotriva voinței sale, jură răzbunare: „M-ați popit voi, dar de mă voi îndrepta, pre mulți am să popesc și eu!”. Temându-se de răzbunare, Spancioc și Stroici o conving pe Ruxandra să-l otrăvească. Lăpușneanul moare în chinuri.
Concluzie
„Alexandru Lăpușneanul” este o poveste despre putere, trădare și cruzime, care ilustrează complexitatea și brutalitatea luptei pentru tron în Moldova secolului al XVI-lea. Caracterul tiranic al lui Lăpușneanul și soarta tragică a celor din jurul său rămân memorabile în literatura română.
