Cuvântul „acatist” (din gr. akatistos – ceea ce înseamnă că se citește în picioare sau în genunchi, iar nu stând jos) are în limbajul bisericesc două sensuri. În sensul său originar și străvechi, acatistul reprezintă un imn de laudă și mulțumire închinat lui Dumnezeu, Maicii Domnului sau unui sfânt/unei sfinte. Acesta poate fi citit fie în biserică, în cadrul unei slujbe, fie individual, acasă, de către orice persoană credincioasă.
Sensul mai nou al cuvântului acatist este cel de pomelnic (scris de mână), care este încredințat preotului pentru a fi pomenit în cadrul liturgic. În acest context, expresia „a da un acatist” se referă la actul prin care credinciosul solicită preotului să pomenească anumite persoane, de regulă vii, în rugăciunile sale.
Cu toate acestea, de-a lungul timpului, practica acatistului a fost denaturată de unii credincioși, care au transformat acest act de pietate într-o cerere de răzbunare divină – ceea ce astăzi este cunoscut sub denumirea de „acatist de blestem”. Această formă distorsionată a rugăciunii contravine învățăturilor creștine și periclitează integritatea spirituală a celor care o practică.
Scrierea unui acatist este o practică importantă în tradiția ortodoxă, având o semnificație profundă în viața spirituală a credincioșilor. Acatistul, în esență, este o formă de rugăciune sau un pomelnic care conține numele celor vii pentru care se cere ajutor divin și binecuvântare. Spre deosebire de pomelnicul clasic, care include atât vii cât și morți, acatistul este destinat doar celor în viață.
Etapele scrierii unui acatist:
- Selectarea numelor:
- În acatist se trec doar numele celor vii. Este important să fie incluse persoane pentru care se dorește sănătate, prosperitate, ajutor divin în diferite aspecte ale vieții.
- Numele trebuie să fie cele de botez, fără diminutive sau porecle. De exemplu, se va scrie „Alexandru” în loc de „Alex” sau „Elena” în loc de „Nuți”.
- Ordinea înscrierii:
- Se începe cu numele ierarhilor bisericești, precum patriarhul și mitropolitul locului, urmat de preotul care a botezat, cununat sau este duhovnicul personal(pomelnic si acatist).
- Se continuă cu membrii familiei, nașii, prietenii, și alte persoane pentru care se dorește pomenirea, iar la final se poate trece și numele propriu, ca semn de smerenie și de conștientizare a propriei nevoi de rugăciune.
- Prezentarea acatistului:
- Acatistul se predă preotului la altar înainte de începerea Sfintei Liturghii, împreună cu o lumânare aprinsă. Este posibil să fie însoțit și de alte daruri simbolice, cum ar fi o prescură, tămâie, ulei pentru candelă, dar acestea nu sunt obligatorii.
- Pe lângă simpla înscriere a numelor, nu este nevoie să se specifice motivele pentru care se dorește pomenirea. Dumnezeu cunoaște nevoile fiecăruia și nu este necesar să se adauge mențiuni suplimentare, cum ar fi „să treacă la examen” sau „să se vindece de o anumită boală”.
IMPORTANT DE CITIT
Este important să se evite practica scrierii „acatistelor de blestem„, o înțelegere greșită a conceptului de acatist. Biserica Ortodoxă nu susține astfel de rugăciuni care sunt contrare învățăturilor creștine despre iubirea aproapelui.
- Perioada de pomenire:
- Acatistele pot fi oferite pentru perioade mai lungi, cum ar fi 40 de zile, 3 luni, 6 luni sau un an, în funcție de dorința credinciosului. Această perioadă este marcată de o rugăciune constantă, care însoțește pomenirea acatistului(pomelnic si acatist).
Scrierea unui acatist este o practică de rugăciune personală și de comuniune cu Dumnezeu, având un rol esențial în viața spirituală a credincioșilor ortodocși. Respectarea regulilor tradiționale în această practică asigură o pomenire corectă și bineplăcută înaintea lui Dumnezeu, ajutându-i pe credincioși să rămână în comuniune cu Sfânta Biserică și cu sfinții ei.
