„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este un roman modern scris de Camil Petrescu, care explorează teme complexe precum iubirea, gelozia și războiul. Structura narativă a romanului este discontinuă și neliniară, alternând între povestea de dragoste a protagonistului și experiențele sale din timpul războiului.
Partea I: Dragostea și Gelozia
Romanul începe cu Ștefan Gheorghidiu, protagonistul, concentrat undeva aproape de graniță, deasupra Dâmbovicioarei, în timpul Primului Război Mondial. La popota soldaților, o discuție despre dragoste și căsătorie, pornită de la un caz în care un ofițer își ucide soția infidelă și este achitat, îl face pe Gheorghidiu să dorească să meargă la Câmpulung pentru a-și vedea soția, Ela.
De aici, narațiunea se mută în trecut, relatând povestea de dragoste dintre Ștefan și Ela. Gheorghidiu caută absolutul în iubire și își pune toate speranțele în căsătoria cu Ela. O moștenire neașteptată le permite celor doi tineri să participe la viața mondenă a Bucureștiului, frecventând cercuri influente și mondene. Aici, romanul satirizează fauna politică a vremii, inclusiv pe unchiul lui Ștefan, Nae Gheorghidiu.
Ștefan începe să fie torturat de gelozie, suspectându-și soția de infidelitate. Își pune constant întrebări și interpretează diferitele dovezi pe care le adună, fiecare nouă informație schimbându-i percepția asupra relației lor. Romanul devine astfel o operă-jurnal, plină de monologuri interioare și dezbateri filosofice, reflectând drama și stările-limită trăite de protagonist.
Partea II: Războiul și Deziluzia
În a doua parte a romanului, narațiunea se reîntoarce la experiențele lui Gheorghidiu din timpul războiului. Această parte este marcată de un ritm mai precipitat și de o critică permanentă a clișeelor despre eroismul soldatului român. Războiul nu este prezentat ca un catalizator de energii eroice, ci mai degrabă ca un haos în care fiecare soldat luptă doar pentru a-și apăra viața.
Gheorghidiu întâlnește un ofițer german rănit grav, care face remarci usturătoare despre incompetența soldaților români, accentuând astfel deziluzia protagonistului față de război. Experiențele din front sunt descrise cu un realism crud, demitizând imaginea romantică a războiului.
Concluzie
Romanul se încheie cu revenirea lui Gheorghidiu acasă, după epuizarea experienței războiului. Îi dăruiește soției sale casele de la Constanța, cu toate bunurile și amintirile personale. Deși sfârșitul poate părea abrupt, romanul are o compoziție riguroasă, bazată pe simetrie și pe un efort susținut de concentrare a discursului epic și analitic.
Ne amintim
„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este un roman complex care combină introspecția psihologică cu descrierea realistă a experiențelor de război. Prin explorarea profundă a iubirii și a geloziei, precum și a deziluziei față de război, Camil Petrescu creează o operă de mare profunzime și relevanță literară.
